,, - Te rog, te implor mai acordă-mi o șansă! Am greșit, am... am vrut să văd dacă mai simt ceva pentru ea! Pe tine te iubesc, pe tine! zise el în genunchi cu lacrimi umezindu-i obrajii care nu m-am săturat niciodată să-i sărut. Am izbucnit în hohote de plâns fiind conștientă că prezența lui mă doare. - Iubito, nu plânge! spune și încearcă să pună mâna pe mine. - Nu mă atinge! țip furioasă și mă depărtez de el. - Te rog nu.... - Plânge, asta repeți încontinuu! Mai rănit idiotule, nu ți-a păsat niciodată de mine! Ieși afară, ieși! Îmi face rău prezența ta! Nu vreau să te mai văd niciodată, niciodată! spun într-un plâns isteric cu sughițuri. -Te rog, calmează-te, nu îți face bine stresul! spune îngrijorat auzind birurile aparatelor. - Pleacă! spun când văd negru în fața ochilor. Totul sa întunecat și am căzut într-un somn adânc îndrăznind să visez la o viață fericită... "