O suta de zile

-Bunicule? Bunicule!
Orfanii au zâmbit cand l-au observat pe bătrânul doctor, care candva le salvase viata, aducandu-i in căminul sau. Stătea pe fotoliul vechi - probabil la fel de bătrân ca el - si citea. Când s-au uitat la ei, intreaga fata ii s-a luminat intr-un zambet.
-Care e problema?
-Ne uitam prin cutia ta plina de lucruri, din nou, a spus o fata blonda - Monica - tinand un caiet rosu la piept.
Doctorul a întins mana spre caiet si a simtit un nod in gat.
-Mhm, a raspuns. A privit atent coperta, mângâind grijuliu literele. Si-a recunoscut la fel de repede scrisul de mana pe cat l-a recunoscut pe al celeilalte persoane. Litere mici, ondulate si negre langa literele lui albastre si alungite.
-Bunicule, el cine e? a intrebat un băiat, arătând spre cineva care zâmbea - unul din acele zambetel din reclame: ochi închişi, aratandu-si toti dinţii - intr-o fotografie veche.
Doctorul a luat fotografia si a tinut-o cateva secunde intre degete, înainte sa o îndese intre doua pagini.