||proză scurtă|| dragoste|| dramă|| Clarisse este o fată care se gândește des la ce se află dincolo de norii îndepărtați. Știe că odată și odată va trebui să plece și ea acolo. Știe că va trebui să se alăture și ea stelelor la un moment dat. Alek este un băiat vesel și mai mereu cu zâmbetul pe buze.Consideră că viața este doar lapte și miere și că durerile omenești sunt doar o simplă iluzie. O simplă aparență. Clarise își cumpără la fiecare aniversare câte o rochie neagră, pentru orice eventualitate, în timp ce Alek, împarte zâmbete în stânga și în dreapta. Alek nu are grija zilei de mâine, în timp ce Clarisse își numără zilele trăite, considerând că oricând i se pot sfârși. ,, Mă uit la ea și este precum o zână. Chiar dacă fața îi este precum varul, chiar dacă buzele îi sunt uscate și sub ochii închiși are nuanțe închise, este cea mai frumoasă ființă care mi-a fost dată să întâlnesc. M-aș uita la ea toată viața dacă aș putea. Aș vrea să îi iau toată durerea și să o văd zâmbind. Aș da orice să îi aud râsul cristalin. Acel râs care îmi mângâie urechile și pe care îl consider cel mai melodios cântec." [Alek] ,, Aș vrea să opresc timpul și să îi pun pauză. Aș vrea să rămânem la nesfârșit unul lângă altul și să ne privim așa cum am făcut-o astăzi. Aș vrea cu ardoare să mai pun câteva firișoare de nisip în clepsidra vieții și să o fac să mai îmi lase puțin timp, astfel încât să îi simt din nou buzele moi și calde peste ale mele. Aș vrea, dar din păcate...de la vrut, la realitate e un mare abis" [Clarisse] -necesită editare-