Minciuni
  • Reads 50
  • Votes 4
  • Parts 4
  • Reads 50
  • Votes 4
  • Parts 4
Ongoing, First published Nov 16, 2015
Era Vara :3
 . Cea mai buna perioada din an . Mama a plecat in Anglia iar eu am ramas acasa singura timp  de 2 saptamani . In cap imi treceau multe nebunii pe care le puteam face . Puteam sa ma machiez cu tot tacamul  , sa dau petreceri , mama cate de facut dar timp putin . De cum am ramas singura acasa am dat o petrecere erau toti prietenii mei din liceu . Eu , si prietena mea  EVA  am intrat in camera mea si ne-am ales haine mai de care mai frumoasa . Ma gandeam ce sa fac dupa ce am dat mesajul prietenilor . In camera mamei sub  pat am gasit un jurnal .  Curioase de ce scria in el , l-am deschis si inauntru era o sageata ce se indrepta spre o foaie pe care scria ca tata va iesi de la parnaie chiar maine seara . (confuza am mai fost mama mi-a ,,zis'' mintit ca el aa murit cand mam  nascut eu ) ,
All Rights Reserved
Sign up to add Minciuni to your library and receive updates
or
#19capitolul
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Capul mafiei  - Prima parte  cover
Marko - Între dorință și pericol cover
𝐅𝐚𝐜𝐭𝐬 𝐚𝐛𝐨𝐮𝐭 𝐂𝐫𝐞𝐞𝐩𝐲𝐏𝐚𝐬𝐭𝐚 cover
Suflete în derivă |FINALIZATĂ| cover
Profesorul de sport cover
Îngerul meu cover
NOI cover
NOVA cover
Între abis şi paradis cover
Celeste - Între libertate și datorie cover

Capul mafiei - Prima parte

44 parts Complete

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.