Jurnalul Amandei

Draga jurnalule,
M-am gandit tocmai acum sa te scriu deoarece trec prin anumite stari in are sentimente ma coplesesc. Simt ca trebuie sa povestesc cuiva prin ce trec, asa ca m-am gandit sa iti povestesc tie.
Ma numesc Amanda Cooper si am 15 ani. Traiesc intr-un oras mic din California. Sunt o fata simpla care nu prea iesa in evidenta. Probabil unii oameni cred despre mine ca sunt cam nebuna, dar este singurul mod de ma face observata. Nimeni nu se gandeste ca in spatele nebuniei mele si a atitudinii pe care o am exista o persoana care pune la suflet tot ce i se zice. De ce nu vreau sa se vada ca am sentimente, pentru ca nu am nevoie de mila nimanui si nu vreau sa fiu calcata in picioare de nimeni. Nu ma consider o fata frumoasa. Baietii nu roiesc in jurul meu asa cum mi-as dori, dar ce e al meu e pus deoparte
Totul a inceput cand o colega mi-a aratat facebook-ul unui baiat. Numele lui este Andrew Salvatore si pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Este un baiat inalt, frumos cu niste ochi verzi sclipitori in care ma pierd de fiecare data. Din cate auzisem a venit o data la mine la liceu, impreuna cu cel mai bun prieten al sau care se intampla sa fie iubitul colegei mele. Ce cauta numai el stie, dar mi-ar fi placut sa ma caute pe mine. La balului organizat de liceul in care invat si-a facut si el aparitia. Am fost impreuna cu colega mea la masa iubitului ei la care se afla si Andrew. Nu il vazuse-m dar deodata isi face aparitia in fata mea. Mi-a intins mana ca sa ma cuoasca cu privirea sa intimidanta, dar m-am panicat atat de tare si am avut emotii atat de mari incat eu nu i-am intins-o. In momentul in care am plecat de la bal el a venit la masa noastra ca sa ma cunoasca. M-am bucurat foarte mult cand am auzit dar bineinteles ca privirea mi s-a intristat cand am auzit ca am pierdut singura sansa de al cunoaste.