Tinerețea

Mi-a mai rămas o picătură
Din tinerețea mea odihnitoare
Mă desfrunzesc cu repeziciune peste ani
Palma mâinii mi-e scrisă cu durere.

În pieptul meu mârâie tusea
Ce amenință să iasă
Iar când iese mă străpunge
Ca o suliță în coastă.

Ma afund
Din ce în ce mai mult
În adâncul mării
Nedescris de adâncă.

Leagănul vremii
Mă leagănă înainte și înapoi,
Înainte îmbătrânindu-mă
Înapoi, întorcându-mă la momentele tinereții mele.

Fața catifelată
Îmi devine acum,
O mască a bătrâneților
Ce mă înfricoșează nespus.

Peștișorii auri
Înoată pe lângă mine,
Ca niște amintiri
Ce mă înjunghie de sute de ori.

Odată ajunsă în adâncul mării
Marea se oprește din a șopti vorbe dulci
Peștii încetează a dansa
Acesta e SFÂRȘITUL meu!