"nu poţi să ai habar niciodată la ce se gândeşte Xan. Deoarece are cei mai întunecaţi ochi pe care i-am vazut în viaţa mea. Întru-un fel sunt...adânci. Un negru care nu se mai termină. Era atât de aproape de mine încât puteam să îi simt parfumul şi inconfundabilul miros de fructe tropicale. Fructele tropicale care mă tot urmăresc. El care mă duce mereu cu gândul la insule exotice, nisip fierbinte şi ocean. " "Mă privea fix în ochi, cu ochii lui negri care te înghit. Parcă aşteapta să răspund. Nu îşi muta privirea şi categoric nu era intimidat de a mea. Chiar nu aveam chef să merg, dar ochii ăia mă înghiţeau." "Începea să semene tot mai mult cu un roman: fata abia sosită în oraş îşi face prieteni." "-Când ai văzut-o ultima dată? -Acum 2 ani. -De ce o desenezi? -Pentru că e cea mai desenabilă persoană pe care o cunosc. Şi pentru că îmi este teribil de dor de ea."