(...) Gabriella a plecat.Era prea sătulă de acest comportament.Piciorele ii tremurau,iar lacrimile i se scurgeau pe față...Mergea cu pas grabit.Era asa nervoasă,incat pumnii șii ținea cat de mult putea ea de strânși.Parul ei şaten,cârlionţat si lung,flutura in vânt.Era încruntata.Respira greu.Ieșind din parc,și fiind conștientă de faptul ca privirile erau ațintite asupra ei,intră in prima cafenea.După vreo 15 minute,iesi afara. Telefonul ii suna,iar aceasta,ștergându-si lacrimile,a răspuns.Era numarul celei mai bune prietene a ei,Kim.
"- Alo?"se auzea vocea acesteia.
-Hey,Kim!Ce faci?S-a intamplat ceva?
"-Of,Gabriella,Gabriella...Mereu grijulie.Nu,am sunat sa te anunţ ceva..."
Am zambit.-Sa ma anunti că....?
"-In seara asta,la Grand Hotel,va fi petrecerea.Nu esti fericita?"
Mda...si acum vin lacrimile.
-Super,da, voi veni!Zic eu si inchid incercand sa par ca m-as grabi.Apoi alerg către casa,cu lacrimile prezente pe față.
El e căpitanul echipei de hochei.
Arogant. Periculos. Respectat de toată lumea.
Prima noastră întâlnire? Un dezastru.
A doua? O catastrofă.
A treia... a început un război pe care niciunul nu îl poate câștiga.
Malcom Davenport nu este băiatul rău tipic.
E mult mai rău.
E impulsiv, gelos, dominant.
Și, din motive pe care nu le înțeleg, mă vrea pe mine.
Eu?
Îl urăsc. Îl evit. Îl provoc.
Dar când îmi apasă limitele îmi arată că dorința poate fi la fel de periculoasă ca și gheața pe care patinează.
Acesta nu este un basm.
E o poveste despre foc, gheață și doi oameni încăpățânați care se rup și se reconstruiesc unul prin altul.
El e problema de care trebuia să fug.
Dar poate că exact problema asta mă va schimba pentru totdeauna.