Pentru Selene, Chicago nu a fost nicicand un oras mai periculos ca acum.Droguri, arme, masini, pericol.Toate acestea nu aduc decat spaima, dar cand dragostea si pasiunea isi fac loc, regulile se schimba.Persoane noi, provocari noi.Un ultim joc poate sa ii aduca sfarsitul,sau poate ca nu?
Pasiti intr-o lume a secolului 21, unde toate miturile despre surburbii se adeveresc.Un loc unde daca nu omori, esti omorat, iar lupta pentru putere e mai apriga ca niciodata.
Credeai ca stii ce te asteapta?Te inseli amarnic.
Credeai ca toti sunt ceea ce par?Te-ai inselat din nou.
Credeai ca poti sa scapi, fara sa trezesti suspiciuni?Imi pare rau, dar a 3-a oara e cu ghinion.
Selene credea ca totul merge bine, ca poate controla o lume careia nu ii apartine, dar ca orice om, s-a inselat.Acum e cu un pas mai aproape de prapastie, iar alegerile ei nu o duc pe drumul ce bun.Ce va face tanara bruneta cand va fi pusa sa aleaga.
Va fi egoista si o sa aleaga viata ei sau iubirea ii va umbrii ratiunea , iar greseala ei ii va aduce pieirea?
Totul in "The Art Of Love"
AllRightsReserved@Serena_Waldrof
Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el.
- Alexa!
Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina.
"Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute.
"Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?"
- Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi!
Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima.
Nu aveam sa accepta asta!
Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal!
In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece.
Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista.
- Ești a mea, pricepi?
Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.