Cine sunt?

Cine sunt?

Eu sunt Andreea și m-am născut într-una din zilele secolului trecut pentru a putea muri într-una din zilele acestui secol. Nici măcar nu știu de ce s-a întâmplat asta, dar ce să-i faci?! Sunt pusă în față faptului împlinit și n-am idee ce ar fi de făcut.

Așadar, cine sunt eu?
Păi cine sunt?
Ah, da...spuneam că sunt Andreea și că m-am născut. Și mai departe?Mai departe continui să fiu Andreea pentru că e singură identitate pe care mi-o pot însuși și pentru că îmi place să fiu așa.

Fiindcă eu sunt un cer, acel cer de dinainte de furtună, o simbioză între rece și cald, între întunecat și luminos, între înnorat și senin, între hazard și tăcere. Eu sunt marea ce lovește înfuriată stâncile pentru că vrea să treacă peste ele, pentru că vrea să ajungă dincolo de unde-i sunt originile. Eu sunt puțin din efemer și încă puțin din veșnicie și nici măcar nu știu pentru care puțin mă lupt mai mult. Eu sunt Andreea și niciodată nu spun cuvinte doar ca să le spun și nici nu mă zbat pentru a primi aplauzele fade ale unei lumi care se privește în oglindă și nu își poate descoperi fața prea ascunsă după miile de măști. Eu sunt o stâncă: încăpățânată , de neclintit, nimeni nu poate muta departe de mine visele și toate acele mici sau mari dorințe. Pentru că eu sunt Andreea și eu lupt. Lupt pentru fiecare vis ce locuiește în inima sau în capul meu.

Eu sunt o fărâmă de ieri, una de azi și încă o fărâmă de mâine. Eu sunt Andreea și voi mai rămâne așa câteva zile, nu știu câte... Apoi, într-o frumoasă sau urâtă zi de mâine, nu voi mai fi Andreea. și cine va mai știi că am fost? Nici voi, nici ei, nici eu...Deci, chiar contează cine sunt?