Sa plec pentru a ramîne

Cind abia ti se pare ca tot raul in viata ta sa sfirsit, iti dai seama ca acest rau no sa se sfirseasca.Pe linga tine trec aceiasi oameni in fiecare zi si iti dai seama ca nu stii cine sunt eii cu adevarat.Doream sa iubesc, sa fiu fericita, ceva banal pentru toti pina la momentul in care te acufunzi in fericire si iubire.Am pastrat in mine iubirea pe cum pastram in copilarie desenele mele.Visam la multe lucrui care sar fi indeplinit daca....Credeam ca totul vine de la sine, fericerea vine de la sine nu trebuie sa faci nimic altceva decit so astepti , am inteles ca tot ce se petrece nu se petrece da la sine statind in pat nefacind nimic no sa primesti nimic in schimb, toti spunem ca viata este grea, noi o ungreunam, daca noi vom vrea sa fim fericiti vom fi, vom vrea sa fim tristi vom fi totul depinde doar de noi insine.
La 17 ani mau sunat si au spus ca Max a murit,plecam acasa si nu imi venea a crede atunci imi atimtisem toata viata la gradinita cum mia dat primele flori cum ma petrecut acasa cum amuzant glumeam la pauze.Totul a devit un sunet pustiu, si daca atunci ma intrebau de respiratie eu as fi tacut si as fi desenat o multime de puncte.........In farmacie cumparind din nou valeriana cintau cintece de la care imi era rau se auzeau oameni care ascultau cintece si le era rau unul de la celalant.
Durerea nu se vede deoarece oamenii nu pot vedea ce se intimpla in tine, esti neagra sub ochi de la plins iar eii se uita la tine teminduse ....Iar peste un an am auzit telefonul un glas caremi vorbea si am inchis.....