" Lumina lunii impodobea straduta pustie, plina de tomberoane si cutii de carton.Au trecut zile intregi,luni de apasare sufleteasca in care linistea a pus stapanire pe viata mea.Unde m-am pierdut? Cum as putea sa ma regasesc prin multimea plina de masti din jurul meu? Cine sunt?... Oare m-am schimbat eu sau nu am descoperit niciodata realitatea? Intrebarile imi invadeaza capul precum imi invadau lacrimile ochii cu putin timp in urma ca totul mi s-a naruit intr-o secunda,cand viata mi-a dat o palma pe care n-am uitat-o, dar am acceptat-o cu durere. Iar viata merge inainte indiferent de greutatile pe care le intampin si mi-am dat seama ca eu nu pot ramane in urma. O sirena de polite se auzi in surdina si ma facu sa treasar." Viata nu e dreapta! Nu a fost niciodata si nu va fi niciodata! Unele persoane sunt fericite, au o viata perfecata, iar altele sunt pur si simplu batute de soarta. Din a doua categorie face parte si Xena, ramanand fara parinti de la o varsta pe care unii o numesc frageda, micul pui de om trebuie sa se descurce singura in jungla de beton.