Minti murdare

Minti murdare

  • WpView
    Reads 2,612
  • WpVote
    Votes 55
  • WpPart
    Parts 11
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Apr 6, 2014
WpInfo
Fanfic
Twice
" Lumina lunii impodobea straduta pustie, plina de tomberoane si cutii de carton.Au trecut zile intregi,luni de apasare sufleteasca in care linistea a pus stapanire pe viata mea.Unde m-am pierdut? Cum as putea sa ma regasesc prin multimea plina de masti din jurul meu? Cine sunt?... Oare m-am schimbat eu sau nu am descoperit niciodata realitatea? Intrebarile imi invadeaza capul precum imi invadau lacrimile ochii cu putin timp in urma ca totul mi s-a naruit intr-o secunda,cand viata mi-a dat o palma pe care n-am uitat-o, dar am acceptat-o cu durere. Iar viata merge inainte indiferent de greutatile pe care le intampin si mi-am dat seama ca eu nu pot ramane in urma. O sirena de polite se auzi in surdina si ma facu sa treasar." Viata nu e dreapta! Nu a fost niciodata si nu va fi niciodata! Unele persoane sunt fericite, au o viata perfecata, iar altele sunt pur si simplu batute de soarta. Din a doua categorie face parte si Xena, ramanand fara parinti de la o varsta pe care unii o numesc frageda, micul pui de om trebuie sa se descurce singura in jungla de beton.
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • NOI
  • Sirius
  • Marko - Între dorință și pericol
  • NOVA
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • ASA TATA, ASA FIU
  • Drumul spre inima ta

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines