Noir

Iubirea neîmpartasita e iadul inimilor noastrea blocate in urât si singuratate. Îmi simt sufletul jefuit, sangerând din cauza neputintei mele de a-l salva. Ma ascund, fug, plang si tip din toti rarunchii, sperand ca tu ma vei auzi. Tu ma auzi, demonul meu cu chip de inger, dar imi intorci spatele intr-un mod subtil si elegant aruncandu-ma in abisul disperarii mele. Traiesc din amintiri si mi-e frica de probabilitatea ca am sa le uit si pe ele, ca am sa înnebunesc. Sunt îmbatata de tine, iubitul meu inger cu aripi negre si imense, ce-mi sfarteca sufletul si apoi il repara ca sa o ia de la capat. Poti sa ma urasti, sa ma sfidezi de prezenta ta, sa ma abandonezi, sa ma ingropi in padurea cu cele mai spurcate maracini si creaturi salbatice, eu am sa-mi folosesc ultima suflare ca sa-ti spun ca te voi iubi vesnic; aici pe pamant, si dincolo de moarte, unde totul e negru.