Nume de cod: Pantheon

Nume de cod: Pantheon

  • WpView
    LECTURAS 2,298
  • WpVote
    Votos 125
  • WpPart
    Partes 26
WpMetadataReadContinúa
WpMetadataNoticeÚltima publicación dom, oct 29, 2017
WpInfo
Ficción
Acción y Suspenso
[31.07, 13:31] Loreen: Jann, mă plictisesc. .. [31.07, 13:35] Jann: Unde esti? [31.08, 13:35] Loreen: Jason a vrut să mă ducă la restaurantul ala unde am fost ultima dată. [31.08, 13:35] Loreen: A zis că poate de data asta nu mai dăm peste chelnerița aia care a vărsat 'din greșeală' apa pe mine. [31.08, 13:35] Jann: Tocmai ce a zis că te plictisești în compania lui JASON?! [31.08, 13:35] Jann: A. [31.08, 13:35] Jann: M am prins. A venit timpul în care te plictisești si de el. Păcat... tipul era cel mai bun dintre toți ceilalți. [31.08, 13:35] Loreen: Jann, sunt Apollo pe telefonul lui Loreen. Ai spus că sunt bun? [31.08, 13:36] Jann: DU-TE-N TARTAR.
Todos los derechos reservados
#74
zei
WpChevronRight
Únete a la comunidad narrativa más grandeObtén recomendaciones personalizadas de historias, guarda tus favoritas en tu biblioteca, y comenta y vota para hacer crecer tu comunidad.
Illustration

Quizás también te guste

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • You are mine//J.JK//
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • A House of Second Chances
  • Elin
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • El Silencio de Madrid

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

Más detalles
WpActionLinkPautas de Contenido