,,Este toamna anului 1976,o toamna răcoroasă ca oricare alta, vântul bate măturând covorul foșnitor de frunze ce este așternut pe pământ.Eu sunt domnul George Robinson ,sunt un domn nalt,uscat la față,cu privire încruntată și dur.Mustața neagră și părul meu negru ca tăciunii iti dau fiori,glasul meu bagă în oamenii rai o frică de nemaivăzut.
Lucrez la departamentul de poliție al FBI-ului din S.U.A. ca detectiv,imi place să ma distrez și să prind oamenii rai ,sunt un om bun și imi place înghețata de ciocolată. "scrise domnul Robinson în jurnalul sau.
George Robinson este unul dintre personajele mele preferate din lectura ce tocmai o citesc,o lectură polițistă și foarte frumoasă.
Era o nouă zi din toamna anului 1976 iar domnul George Robinson primise un telefon de urgență de la un anonim,telefonul fusese dat în legătură cu o crimă, o tânără doamnă cam de patruzeci de ani fusese înjunghiată cu un cuțit în Chicago în apropierea unui magazin proaspăt jefuit.
Domnul detectiv Robinson mersese la locul crimei pentru a face investigații, el îi spuse la Harry Mancuso ca,urmele sunt aceleași ca la magazinul spart și ca spărgătorii au comis crima:
-Harry,privește!Mostra aceasta de sânge este identică cu cea de la locul crimei,crezi ca,hoții au ucis-o pe doamnă?
-Nu stiu,domnule Robinson,dar ,John ,medicul legist a descoperit ca femeia nu a murit datorită înjunghierii,fusese deja moartă,rana este prea mică pentru a-i fii cauzat moartea.
Atunci domnul Robinson renunță la ideea ca hoțul ar fi putut fii și criminalul,poate nu exista niciun criminal,poate femeia făcu un infarct sau ceva de genul...dar sângele corespundea ...poate era același criminal și hoț...așa ca,domnul Robinson începu să analizeze și să strângă probe.