*Flashback
Mâinile îmi tremură pe arma îndreptată spre nenorocitul care are ţeava pistolului lipită de tâmpla bunicii. Mi-au omorât bunicul! Cum ne-au găsit? Sigur e vina Nadiei! Prea se dădea ea "prietenă" cu noi. Lacrimile cad șiroaie pe obrajii mei.
"Ce dracu vreți?! Ce v-am făcut?! "urlu din toate puterile.
"Te-ai născut, păpușă! Asta ai făcut!"îmi răspunse cu un zâmbet acru. Dacă aș putea, i-aș găuri capul acum, dar oricât de bună ar fi ţinta mea, nu pot risca să o rănesc pe bunica. Mama e la câțiva metri de mine având grijă ca celelalte două jigodii să nu facă vreo mișcare.
"Lăsați-o să plece?! "ţip devastată.
"Regulile șefului! Cu cât mai multe victime, cu atât mai bine! "strâng arma mai tare în mâini.
"Mi-aţi omorât bunicul! "șoptesc.
"Victime colaterale, drăguța!" Strâng din dinți.
"Cretinule, las-o să plece?!" ţip depășită de situație.
"Dacă asta e ceea ce-ți dorești! "în următoarea secundă degetul lui apasă pe trăgaci și bunica cade într-o baltă de sânge.
"Nuuuuuuu! "ţip căzând în genunchi,apoi aud două împușcături din direcția mamei, ceea ce înseamnă că i-a omorât pe nenorociţi. Mă ridic în picioare și îl împușc în picior făcându-l să scoată un urlet de durere,dar asta doar mă face să-l urăsc și mai mult.
"Doare? Ei bine, nu e la fel de tare cum mă doare pe mine! Dar se poate rezolva! "ţip împușcându-l și în celălalt picior primind ca răspuns același ţipăt de durere. Îndrept pistolul spre el și spun:
"Roagă-te din iad pentru jigodiile alea, pentru că odată ce-i găsesc îi omor pe rând pentru tot ce mi-au făcut! "fără să-mi dau seama apăs pe trăgaci de nenumărate ori ţipând în același timp. Gloanțele s-au terminat și cad în genunchi, lacrimile curgând fără oprire.
*End Flashback
Iubirea nu se generalizează. Ea e unică şi diferă de la o persoană la alta. Fiecare are propriul stil de a iubi și moduri diferite de a-și exprima sentimentele. Să iubeşti pe cineva nu înseamnă că trebuie să mergi în genunchi la acea persoană și să-i cerşeşti măcar o fărâmă de iubire. Nicăieri nu scrie că persoana aceea e obligată să îţi răspundă cu aceeași monedă.
"- Mă iubești? " -H.S
"- Cred că știi deja răspunsul." - A.E
"- De ce? De ce nu mă iubești?" -H.S
"- Harry, nu poți obliga o persoană să te iubească, dacă nu simte să o facă. Este nefiresc acest lucru. Nu ai nici un drept să-l forțezi să simtă niște emoții sau să-l faci să mimeze niște trăiri, doar pentru că așa vrei tu. " -A.E
"-Din clipa în care te-am văzut, am știut că tu ești cea pe care o așteptam de mult timp. Știam că șansa mea ești tu. Nu-ți cer luna de pe cer, nu-ţi cer să mă iubeşti până la ultima ta suflare, ci până la a mea. Nu sunt atât de absurd să-ţi vreau iubirea, apoi moartea. Din contră, aș fi mai mult decât bucuros să ştiu, că dacă voi muri înaintea ta, vei fi fericită în continuare, fără mine. Nu ţi-am cerut niciodată nimic. Aşa că îţi cer acum: Crezi că mă poți iubi, măcar o fărâmă din cât te iubesc eu? " -Harry Styles
"- Aș vrea să o fac, dar nu pot. Îmi pare rău! " -Ambra Evans
VOLUMUL I
Cartea necesită o editare majoră.
Cover by Methelittlecreepy.