3...2...1 La multi ani, mie!
Astazi, 31 februarie, ora 25:00 , eu ,Carla Watson, implinesc 15 ani.
Suflu in lumanarea din varful briosei si...si vad ca...ca aceasta...aceasta ingheata. Nu vreau ca un lucru bizar ca acesta sa-mi intunece aniversarea, asa ca nu-l bag in seama.
Oare ce dorinta sa-mi pun? Habar n-am. As dori sa ninga cu sclipici albastru doar in camera mea. Parca as avea trei ani, dar stiu ca nu se implineste, asa ca nu am nimic de pierdut .Spun asa-zisul meu vis cu voce tare si pocnesc din degete. Ma amuz de prostia mea, cand...cand chiar se intampla.
Ce e in neregula cu mine? Ce se intampla? ( Si cand se va opri? Cum voi face curatenie?)
Suflu ca sa mi se duca sclipiciul de pe mana si ... se porneste un vant in toata camera. Acum, pe bune, ce Doamne am ? Sau intrebarea corecta ar fi "Ce sunt eu?"...
Soptesc numai pentru mine ca as vrea ca seara aceasta sa nu aiba urme vizibile si... deodata ...camera mea revine asa cum era: fara sclipici sau vant.
Doar in mintea mea este o invalmaseala de intrebari, raspunsuri ciudate (ca:sunt un monstru/ o zana/un urmas al fenomenelor naturii...pe asta de unde am scos-o?) si ...urari de "La multi ani!".
Totul se termina cand ma asez in pat, las totul in urma si adorm, inca rasunandu-mi in minte intrebarea :" Ce sunt eu?"...
Totul a început cu un vis...
Iar acum întreaga lume depinde de mine.
Credeți în vieți anterioare, într-o soartă scrisă cu mult timp înainte de a ne naște?
Dar în poveștile cu oameni cu puteri supernaturale credeți?
Într-o istorie ascunsă?
Dar una uitată?
Eu sunt Ella Wilson.
Și nu am crezut. Nu până de curând.
Nu până când m-am trezit în prima linie de pe frontul unei bătălii care a început acum mii de ani și care încă continuă.
Și nu îmi amintesc să fi venit de bună voie pe câmpul de luptă.