Dorinta, iluzie, tristete, final..

Inca mi-e dor de tine !
Acum stau pe banca noastra si mi te imaginez obosit dupa o zi intreaga zambindu-mi usor. Te ating usor pe mana si tresari sub atingerea mea firava. Iti arunci privirea asupra mea si ma simt inlantuita in amalgamul cafeniu al ochilor tai, dar in acelasi timp ma simt iubita si pretuita. Te vreau aici, pe banca noastra. Te vreau intreg. Vreau sa ma faci sa iti rostesc numele in cel mai simplu si delicat mod. Incep sa iti povestesc ce mi s-a intamplat astazi. Tu ma asculti, iar un suras apare pe buzele tale frumoase. Imi pierd gandurile si te sarut profund. Uimit, ma cuprinzi cu bratele tale puternice si ma saruti incetisor. Pe langa noi trec tineri indragostiti, tineri care emana iubire printr-o simpla privire. Ne uitam la ei si ne amintim de noi, cat de stangaci eram la inceput. Cat timp ne-a luat pana ne-am facut loc unul celuilalt in suflet!
-Iubirea este nemuritoare, te intreb eu cu o voce firava.
-Iubirea dainuie in timp... Noi suntem Iubire si vom fi si peste cateva secole in inimile urmasilor nostri.
Ii admiram curajul de a vorbi asa despre iubire. Eu nu puteam, nu reuseam sa ii gasesc o definitie atat de concreta. Pentru mine, iubirea insemna privirea lui visatoare, zambetul unui copil, linistea apei, eternitatea si misterul naturii. Sunt atatea lucruri ce emana iubire.
Ma refugiez in imbratisarea lui protectoare si zambesc stiind ca iubirea inseamna totul si nimic.
-Tu esti mai presus decat tot, i-am spus, privindu-l cu adoratie.
El imi zambi si ma saruta pe frunte, strangandu-ma mai aproape de el.
Fosnetul copacilor, zborul pescarusilor si cantecul apei ma readuc in simtiri. Ma trezesc la realitate si vad ca nu esti cu mine, in locul tau danseaza o frunza atinsa de timp. O iau si o studiez...asa ai fost tu in viata mea, esential si efemer.