Love more | #Wattys2016

„Armand m-a consolat. Păru atât de mișcat de ochii mei secătuiți, se arătă atât de afectuos, încât m-am alinat. I-am născocit tot felul de scuze, dar niciuna nu mă convinse: n-ar fi plecat dacă ar fi ținut la mine. Dar ținea, oare, serios la ceva?
Vedeam din ce în ce mai puțin limpede. Era seducător și într-un sens, și în celălalt, iar drăgălășenia lui, capricioasă dar autentică, zdrobise nu o singură inimă; a mea era fără apărare: o inflexiune, o privire erau de-ajuns pentru a stârni într-însa o gratitudine nestăvilită. Dacă Armand nu era făcut pentru mine, atunci nimeni nu era, și trebuia să mă întorc la o singurătate pe care-o găseam cumplit de amară. Așa făceam mereu, de la decepție la entuziasm, niște salturi chinuitoare."