Culorile incep sa dispara din viata noastra lasand venele dilatate si flamande de o picatura de lumina.
Culorile sunt totul.
Sunt adieri sfinte care ne transforma viata in picturi contorsionate si ne arata adevarata fata a intunericului.
Sunt muzele pictorilor zugravind viata lor.
Sunt maini blande ce ne culca sufletul pe un pat de vibratie si, intrand in el, curg prin organele noastre mortuare, trezesc sentimente vechi, ingropate in ADN-ul nostru.
Sunt prapastii in care ne avantam ca niste kamikaze uitand de obscuritatea din spatele nostru.
Sunt lumina ochilor ce aspira spre o pata de zeitate
Culorile se nasc din lumina si lumina din culori.
Dar cand lumina dispare, culorile se faramiteaza, se estompeaza iar viata noastra devine din nou neagra aidoma unui abis ars din radacini.
Noi suntem claditi din culoare, uar fara ea nu suntem decat materie risipita in vant
Las durerea sa-mi arda amintirile,
Cu ochii goi, ignor toate privirile.
E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul,
Te resemnezi, si iti afli verdictul.