Tocilarul și Trădătorul

"- Bună, copile, spuse o voce din spatele său.
Albert înghiți nodul din gât. Vocea era una groasă și dură. Genul acela de voce care te bagă în sperieți de la primul sunet articulat și care îți dă fiori pe șira spinării. Nu credea în fenomene paranormale, dar în acest moment nu putea gândi rațional. Era cel mai speriat om de pe pământ. Stătu nemișcat preț de câteva secunde până să se întoarcă ușor ca să dea nas în nas cu deținătorul acelei voci înfiorătoare.
- Cine ești tu? întrebă Albert cu jumătate de gură și încă terifiat de aparența bruscă pe care și-o făcuse tipul.
- Nu am un nume. Dar cei care mă cunoșteau îmi spuneau Trădătorul."