Anna

Dincolo de dealurile acestea bogate se intinde pe doua coline tuguiate un munte mare si lung.La poalele lui isi aveau gospodoria familia Munteanu formata din 5 copii si cei doi parinti.Tata era mereu plecat jos la vale cu turmele de capre si de oi ,iar mama nu isi mai vedea capul de treburile casei.Copii mici si galagiosi erai plini de viata si faceau numai nazbataii.Fata cea mare Ana trebuia sa tina treburile in casa si grija celor mici pe cand mama se ocupa cu gradina din fata casei lor toata ziua.Ana se simtea mereu coplesita la cei 16 ani ai sai si nazuia un viitor mai bun pentru ea.Anii treceau si fratii ei se transformai in flacai si fete mari iar tot in ograda casei parintilor ei se afla cu manecile suflecate ca sa faca ba painea cea de toate zilele,ba sa lipeasca peretii casei scorojiti de ploi si de vreme.
Tristetea si deznadejdea o cuprinsese treptat neavad timp si pentru dorintele ei sa si le indeplineasca.Cand avea putin timp liber cutera padurea si citea cartile gasite in podul casei.Cauta raspunsuri si nu le gasea nicaieri.
Atunci cand ploua era tare fericita credea in sinea ei ca Dumnezu ii daruieste ei intreaga ploie ca raspuns la toate framantarile ei.Si ninsoarea cand cadea asupra intregului tinut ea o simtea ca o manta protectoare.Isi pune singura intrebari si cauta raspunsurile tot in natura.
Intr o zi trecu pe langa asezarea lor singuratica un batrand cu caruta incarcata de vechituri si nimicuri.Striga cat il tinea gura ca le vinde pe doi bani ori malai,sau o bucata de branza.
Fata curioasa il primi in casa si i dadu un blid cu apa rece din fantana ba intr o farfurie cateva bucatele de carne ramase de la cina.Batranul multumit de atentia fetei o lasa sa isi aleaga orice avea el in desaga sau in caruta lui saracacioasa.
Fata printre cateva fiare,si lopeti zarii aruncata intr un colt o carte.
Pe asta o vreau.
Batranul bucuros ii explica fetei ca la randul sau a primit o si el de la cineva.