New Way

New Way

  • WpView
    Reads 91
  • WpVote
    Votes 5
  • WpPart
    Parts 4
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Jul 16, 2017
Megan Waincroft: O fată aparent normala în vârstă de doar 19 ani care îşi găsea fericirea în lucruri mici în comparație cu "imperiul" construit de părinții săi era decisă să îşi construiască viața după propriul plac însă ceva i-a dat planurile peste cap. După accidentul pentru care a fost răspunzătoare, consecințe de care a scăpat doar cu ajutorul părinților săi şi pierderea tuturor prietenilor pe care credea că îi are, a decis să se mute. Dorea ceva nou. Ceva diferit. Un loc unde nu o va găsi nimeni vreodată. Un loc în care îşi dorea să meargă încă de la începutul liceului, iar acum că terminase putea pleca. EL: A avut extrem de mult de suferit în urma accidentului de maşină provocat de Megan în urmă cu câteva luni, iar acum vrea răzbunare. A pierdut tot ce şi-a dorit vreodată din cauza acelei fete care acum dorea să scape, lucru care el nu putea să permită să se întâmple aşa uşor.
All Rights Reserved
#11
amenintari
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • A House of Second Chances
  • You are mine//J.JK//
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • Elin
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • El Silencio de Madrid
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines