Cine ar fi știut că,în ultima clipă îți poți pierde toată speranța în dorința de regăsire a prietenei tale cele mai bune cu care ai copilărit?
Cu care ai crescut și stăteai pe canapea alături de ea uitându-vă la desene animate?
Cea care ți-a fost alături mereu,fetița orfană pe care o vedeai ca pe un model,fetița numită "mica războinică" să fie luată din senin în mijlocul unei după amieze banale neînsemnate de jocuri și prefăcutul unor balerine,fără niciun motiv?
Cu tatăl ei care a apărut din senin?
De ce?-această întrebare nesfârșită fără niciun răspuns din partea nimănui.
Durere.Multe lacrimi.Inimă sfâșiată .Toate aceste cuvinte sunt banale pentru a descrie durerea Annalisei timp de 13 ani de la pierderea ei.Fiecare lacrimă și suspin făceau ca speranțele să crească că o va găsi pe Reyna.
Dar cine ar fi crezut că această dorință nespusă va veni la "pachet" cu o grămadă de obstacole,durere și înjosiri îndurate de Annalise?
Regăsiri.Persoane noi.Intrigi.Pericol.Certuri.Împăcări.Durere.Înșelătorii.Pierderi. Și nu în ultimul rând iubiri,care vor schimba viețile multor oameni,oameni cu un zâmbet frumos,dar care maschează doar durere.
Va putea durerea frânge aripile unui suflet inocent sau să îl schimbe,să rămână pe marginea prăpastiei cu consecința ca în fiecare secundă poate cădea în gol?
Va putea să îi frângă aripile,să rămână fără protecție precum un puișor lăsat de izbeliște în lumea crudă,la fiecare colț pândind vulturi nemiloși?
De ce a îndurat un suflet mâna dură a destinului,toate lucrurile rele ce i se întâmplau,ea fiind un simplu om,cu greșeli la fel ca toți alții din care învăța? O întrebare pe care nici Annalise nu o înțelegea. Ce a făcut de a primit în schimb doar rău,ea făcând mereu bine?
Dar va putea ea oare găsi liniștea și ocrotirea sub alte aripi frânte și rănite,la fel ca ale ei?