În Goana După Iubire

Picura uşor din norii ce fumurii picăturile de ploaie reci. Îmbrăcată gros cu ghetele preferate am plecat de acasă pentru a mă plimba liniştită prin locurile în care eram cândva cu prietenii mei.
Mergeam pe stradă cu capul în jos,mâinile în buzunar şi cu lacrimile pe obrajii ascultam melodii mai vechi.
Un bătran trecuse pe langa mine se holbeaza niţel apoi merge mai departe,lângă mine era parcul în care ma jucam cu Elisa prietena mea cea mai bună din copilărie. M-am gândit ca poate daca stau putin pe o bancă îmi v-a alina durerea.
Dintr-o dată bătrânul acela se aseaza pe bancă lânga mine,după scurt timp îmi spuse:
Bătrânul:Ştiu că te doare,dar fii puternică nu face greşala pe care am facut-o eu. Crezi că se v-a întoarce aici să te sarute uşor şi să dansaţi în ploaie? N-o v-a face!
Eu:De unde şti tu? Îi rostisem cu mânie
Bătrânul:Eu am aşteptat-o 40 de ani pe aceeaşi bancă pe care stăm noi,am stat pe ploaie şi pe ninsoare doar că sa o mai pot vedea o singură oara dar ea tot nu apărea.