DE VORBA CU CORNELIA

Needitata....si cu multe greseli de scris in stilul meu magnific de imprasitat.

Astazi m am gandit la ceva.
De ce oare noi oamenii nu spunem"te iubesc"sau "imi placi"atunci cand o simtim.
Daca nu acum atunci cand?
Oare cine ar avea nevoie pe lumea cealalta de "te iubesc ul TAU"?
Ce rost ar avea sa nu ne exprimam emotiile si trairile interioare ?
EU SUNT CORNELIA:
Si am obosit sa caut raspunsuri ca, apoi sa le pun in aplicare.Mai bine incerc sa fac doar ce simt indiferent de ce se intampla in jurul meu.Ce poate sa se intample mai grav decat am procedat in trecut?
ANALIZA:
Sunt fericita?
Ce pot sa schimb?
Cum pot sa ma ajut intai pe mine?
Si ce vreau cu adevarat de la viata.
De cate ori am gresit ceva m -am simtit vinovata si incurcata alegand adevarul celorlalti in loc de adevarul meu.In timp am observat ca ceva nu merge pentru ca eu simt intr- un fel si sunt obligata sa actionez diferit datorita circumstantelor.Deci ,un conflict ce da dureri de stomac,coloana si cap.Tipa copilul meu interior si ma cearta ca nu se simte liber si in siguranta.
El imi arata ca are multe de testat si ca eu in rigiditatea mea nu il las.
Nu te las?cum nu?chiar nu stiu cum sa fac asta.Ce ai vrea sa ma joc?sa rad ca o nebuna?sa imbratisez lumea pe strada?ori sa desenez cu creta in fata bolcului?
El vrea sa se joace si sa fie iubit in interiorul meu sa simta doar pace.
Ok ii zic intai stai in razboi apoi mai vedem.Nu mai stiu cum e sa fiu copil asa ca asteapta pana imi aduc aminte,si el asteapta mult si bine pana l am uitat.Apare in preajma mea idei carti ,solutii peste tot care imi spun asa:
"IUBESTE TI COPILUL INTERIOR"
Opsss,uitasem total si acum daca stau si ma gandesc mai bine chiar sunt la fel ca acum doi,trei ,patru ani nimic nu sa schimbat.Deci trebuie actioanat intr un fel dar cum?
Meditatii!lungii,somnoroase,groaie cu multa imaginatie si fortare.Unele ma plictisesc,altele ma adorm,si cateva ma arunca in altceva.
Si nici urma de copil interior fericit.