Love by chance

„Pare a fi o zi frumoasa, îmi zic mine însumi. Ninge liniștit, iar totul este alb și pur și simplu... curat. Iubesc zăpada, Craciunul, și mai ales, ciocolata calda. Iarna este anotimpul meu preferat. Îmi este extrem de dor de Bryan. Oare lui ii este dor de mine? Sigur ca nu, pentru ca dacă ii era nu renunța sa mai lupte pentru noi. Nici nu știu de ce ma mai întreb asta. Încă îl iubesc. Oare el mai simte ceva pentru mine? Nu cred. A trecut deja o luna și tot nu am vorbit. E imposibil. Oare ce l-a făcut sa plece? Oare de ce a făcut asta?

Observ ca e ora 9, așa ca ma hotarasc sa privesc un film. După ce se termina ma simt destul de somnoroasa, și adorm, fără sa mai deschid laptopul.

„Te iubesc. Te iubesc mai mult decât crezi. Dar nu merge sa te rănesc mereu. Eu nu sunt pentru tine.

Stai Bryan, ce vrei să spui?

Ar fi mai bine să ne despărțim, zice Bryan."

Aud o sonerie și ma trezesc, dandu-mi seama ca este doar un vis. Am lacrimi în ochi, și nu ma întreb de ce, pentru ca de fiecare data când ma gândesc la Bryan se întâmpla asta."