Dedic aceasta carte lui MIKY VLAD pentru ca de la el am inteles o lectie de viata foarte importanta mie.
Daca iti place povestea ,poti sa apesi pe steluta.
"
Pentru o clipa Alexandra se gândește la libertatea ei si ce ar putea sa faca în sfârșit poate să simtă iar vantul , ploaia, mirosul zapezii, florile, copacii, măceșele și lupii. Se lăsa trasă de încheietura mâinii și plutește intr-o stare de surzenie în timp ce Vlad o tarește îngrijorat prin coridoarele întunecate și înguste.
"
Anglia.
Anul de gratie 1557 toamna.
Inchisoara aceasta este mai mult ca o pestera.
Intunecata,umeda si rece te ingrozeste daca asculti cum din pereti apar umbre si tipete vii de barbati si femei ucisi cu sange rece chiar acum.Mucegaiul sta in forme de flori gri pe margini cu alb .Resturi de gunoaie si mancare stricata nu iti da voie sa respiri corect aerul.Inbacseala si intunecimea arata mai mult ca un mormant uitat in timp.Alte sunete de afara nu intra fiindca ea se intinde pe aproape un kilometru increstata mult sub pamant.
Zornaie lanturile groase si ruginite de la picioarele si mainile Alexandrei.Are fata subta si alba.Parul ei foarte lung ii acopera trupul plin de lovituri si cicatrici ca un mantou.Mintea ei o regasesti in lanurile coapte de grau ce isi poarta spicele incarcate de roade pana la pamant.Deasupra vezi cerul albastru cu nori albi trecatari si vulturi rotindu se in cerc deaspura unei paduri .Edera verde sta incolacita pe jos ca un covor maiestos printre care frunzele maro portocalii ale copacilor .Ciuperci cu palarii rotunde stau ascunse in locuri ferite si un pui de caprioara urmat de mama lui se apleaca deasupra izvor ca sa bea apa limpede si curata.
O fată de 15 ani, cu parul șaten și ochii verzi, cu trăsături fizice regulate și cu sufletul sfîșiat de durere și dezamăgire.
Amintirile îi umple ochii cu lacrimi ce o fac să sufere și să moară în sine încet, încet...