,,Pot trăi și fără tine" reprezenta pentru ea, singura poartă de evadare din lumea distorsionată pe care o crease el, dar și calea de scăpare din coșmarul pe care îl trăise zi de zi. Povestea lor frumoasă, transformându-se în cea mai cruntă amintire ce o bântuia de fiecare dată când își lăsa pleoapele să cadă grele.
Ea îl privea adeseori, purtând pe chipu-i palid, urma unui zâmbet ce îl avea mai tot timpul în preajma sa.
Pentru a se descărca de fiecare amintire, fiecare sentiment, fiecare gând care o bântuiau în fiecare zi. Aceasta îşi pune toate aceste gânduri pe o foaie albă de hârtie, în speranța că-l va putea uita mai repede.
,,Fiecare amintire cu tine, e ca un pumn pentru inima mea."
#100-proză scurtă (01.07.2016)
#62-proză scurtă (03.07.2016)