a fura, vb. I. Tranz. = A-şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără niciun drept de la cineva, pagubindu-l; a hoţi; a jefui; a prăda. hoţ, hoaţă, s.m. şi f. = 1. Persoană care fură. 2. Om ştrengar, şiret. Are părţi seci, neînţelese de nimeni. Prima mea lucrare şi după cum ştiţi nimic nu e bun de la început. Toate drepturile rezervate ©Sense_less, 2013