Viaţa este un vis

Uneori cred că pot rescrie viaţa

Este un vis...
Am început o idee cu un tânăr soldat...
Nu se leagă...
Acum ascult un disc al Mariei Tănase.
A dispărut pe vecie Maria Tănase. Este un fum, o stafie. Cine ascultă muzica interpretată de ea? Eu.
Gândeam să revin la capitolul(??) „Halimandroc", și să-l introduc pe Brezoi sau cum se numea, îl fac simpatic, în lumea bețivanilor din Lucăceşti. Acolo este Zoiosu', crâșmă renumită! Și voiam să introduc personajul colonelului Puf-puf! Puf-puf, vorbește neinteligibil dar este tradus de ţiganul Nuţă, care-i mai schimbă cuvintele și colonelul se supără. Interesantă în această simbioză este și plata, împrumutul... Ţiganul îi fură bani pentru că dl colonel se îmbată până uită ce-a făcut. Iar prietenul Nuţă, îl duce acasă. Apoi, „generalul", nevastă-sa, care trece prin fața crâșmei și se uită prin geam, se întoarce mergând cu spatele...! „Aici erai? Treeeci acasă!" Doamna colonel, mare cât șifonierul! La crâșmă se decretează: „Nu se mai ascultă altă muzică decât a Mariei Tănase!"
Halimandroc personaj cheie al povestirii - aproape o piesă cu multe dialoguri. Trebuie să traduc cuvântul. Nu l-am găsit în DEX. Cică înseamnă „amestec de băuturi alcoolice".
Azi, 18 Dec. 2009, gândesc să înviu anii 1980 și. Treizeci de ani, aproape...
Un orășel acolo jos... Îl vede ca într-un film american, îl survolează cu zgomot sacadat de avion mic, personal, cu două locuri, vrrrrr!, colorat, mult mai bine colorat decât în realitate, oamenii sunt colorați, femeile au rochii sau fuste care flutură, bărbații privesc în sus râzând... Vurrrrr! Fascinant! Urcă spre deal, peste brâul de pini și vede câțiva oameni pe vârful golaș... I-hi-hi-hi! Apoi rotește amețitor avionul și plonjează ca un Stukas: Ra-a-a-ta-ta-ta!... Trece peste clădirea primăriei, înainte se lățește poșta cu inscripția de metal vopsită albastru, PTTR și „