Love and Vice

Când mă gândesc la viciu, îmi apare automat o senzaţie de deliciu...dar nu acel deliciu care mă înalţă ca o mângâiere, ci acel deliciu demonic care mă face să mă simt vinovată că l-am savurat, care creează în mine revolte între prejudecăţi şi sine.

Cum apare un viciu? La început e un gând pe care îl transpunem în minte, apoi îl hrănim cu mai multe gânduri şi-l mărim, îl transformăm într-o rutină, îl etichetăm ca fiind ceva plăcut, ca apoi să facă parte din noi zilnic.

Viciul meu, care mă face să trăiesc mereu şi mereu acelaşi scenariu este idealul masculin. Sunt cea mai mare consumatoare de dragoste, acea dragoste care se întămplă numai în mintea si realitatea mea.