Întunericul domină întreaga cameră. Razele blânzi ale lunii sunt singurele care au curajul să spintece în două calmul nopții, trecând prin geam şi aterizând pe fața palidă a umbrei băiatului care a fost odată Alex. Ghemuit în colțul camerei, lângă noptiera plină de urme de gheare, el stă cu capul rezemat pe genunchi şi se uită la o poză care îl ține într-o stare de linişte. Sau aşa pare... De fapt, acea poză e singura amintire pe care o are cu cea care odată era cea mai importantă persoană din viața lui. Viața lui e la un impas. Ce va alege să facă în continuare şi ce se va întâmpla cu viața tânărului rămâne de văzut.