APARENTE INSELATOARE
- Reads 487
- Votes 29
- Parts 29
Salutare tuturor care pretuiesc literatura . Este prima postare si am deosebita placere sa va fac cunostinta cu prima mea lucrare scrisa de acum 15 ani . Prietenii mei apropiati erau stiloul si caietul mare si gros . Au fost ierni si ani in care noptile pline de insomnii care inspirau imaginatiei mele , intamplari pe care le-am asternut pe hartie . Aici stau scrise gandurile unui om cu sufletul sensibil si simplu care pretuieste cartile . Manuscrisul acesta care poarta amprenta celor 15 ani se numeste ,, Aparente inselatoare '' ce detine 26 de capitole , sper ca veti avea rabdare sa le cititi pe toate ... Va urez lectura placuta . Dyana TD
Povestea mea , imbina iubirea si simpla prietenie, sinceritatea si devotamentul , setea de putere si invidia , descoperirile radacini familiare si tradarea . Toate aceste lucruri se vor intampla pe parcursul povesti iar personajele vor trai multe intamplari . Va doresc o placuta lecturare
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Complete
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Complete
Diabolik Lovers The legend of the Rose
Trebuia să-mi dau seama că nu era de bine când tata mi-a spus că voi merge la un prieten de al lui... Ce am descoperit a fost șocant. Totul a fost familiar totul a fost terifiant. Adevărul ne-a lovit din plin. Și totuși am dezvoltat sentimente pentru iei. Trei fete total diferite au fost trimise la conacul Sakamaki. Ce se va întâmpla dacă cei mai sadici ,complicați și fără inimă băieți se vor îndrăgosti? Oare ei vor accepta iubirea ca pe ceva frumos sau pur și simplu vor crede că e ceva slab, patetic demn de sentimente unor oamenii și nici de cum unor vampiri nobili. Fetele au o mulțime de aventuri reușesc să vadă toate fețele pe care le poate avea un vampir.Descoperă lucruri oribile și experimentează iubiri dureroase. Subaru : 🌹🌹🌹 Dacă te vei apropia mai mult te voi frânge în mici bucățele. Te voi ucide , dar dacă no voi face, te voi face să vrei să mori decât să ai de a face cu un monstru! Asta vrei omule!? Reiji : Ți-am zis că un om patetic ca tine nu poate face față unui vampir.! Așa că te rog nu mai plânge, lacrimile tale mi-au pătat cămașa.Ce de prost gust din partea ta. Expresia ta îmi provoacă scârbă dar într-un fel e fașcinantă , mă face să vreau mai mult ...din tot corpul tău. Ayato: Degeaba încerci să fugi de mine. Acum ești a mea. Îmi aparții. Nu încerca să te atașezi de alte persoane sau le voi ucide una câte una. Hmm? De ce pari așa surprinsă? Ți-am spus consecințele , dar tu ai ales să iubești un Sakamaki....acum nu te mai poți duce în rai la Dumnezeul vostru patetic. Ne vom vedea în iad. Este prima mea carte în limba romana și sper să vă placă. *-* Nu stăpânesc bine limba.! 😂 🔞Cuvinte ne cenzurate🔞 🔞Cartea a fost scrisă cu dicționarul și ❗Translate ❗deci e în curs de editare, după un an am învățat mai bine limba română ( mint) . Dar tot de translate mă ajut.🤣🤣🤣🔞Complete![PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]](https://img.wattpad.com/cover/395650731-256-k188197.jpg)
PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]
PROFESORUL MEU Volumul 1 Prolog Toate erau ofticate. Nu doar pentru că domnul Neacșu, bătrânul profesor de istorie, se pensionase brusc, ci pentru că în locul lui apăruse... el. Dragoș Marinescu. Noul profesor de istorie. Și, colac peste pupăză, și noul director adjunct. 27 de ani, costum slim fit, umeri lați, trăsături tăioase de parcă ar fi fost sculptate. Barba tunsă la linie. Părul pieptănat perfect. Și mușchi... mușchi pe care îi ghiceai ușor sub cămașă, mai ales când ridica mâneca să scrie la tablă. Nu-i de mirare că aproape fiecare fată din liceu se fâstâcea când intra în clasă. Zâmbete subtile, roșu în obraji, șoapte stinse și... fuste tot mai scurte. Dar ea - Ioana - era singura care părea imună. Stătea mereu în banca din spate, cu ochii în manual și pixul mișcându-se rapid. Nu ridica privirea decât când i se părea că spune ceva greșit. Atunci, îl corecta. În fața clasei. Direct. Cu o urmă de sarcasm în colțul buzelor. Era obraznică și prea deșteaptă pentru gustul lui. Sau... cel puțin asta și-a spus Dragoș în primele două săptămâni. Dar adevărul? Adevărul e că îl intriga. Mai mult decât voia să recunoască. Fetele îl doreau. El o dorea... pe ea. Și, din păcate pentru amândoi, avea să se întâmple🔞Complete
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Complete
Kenrad/ Praf de minciuni
||dragoste||dramă||ficțiune adolescenți|| comedie romantică|| Ce se întâmplă atunci când un moment nepotrivit, aduce două persoane laolaltă? Dar atunci când două suflete, ajung să se cunoască forțat? Două persoane care nu își doreau nimic altceva decât să fie la mii de kilometri depărtare, sunt aduși în punctul în care nu au altă cale de scăpare, decât să se suporte unul pe celălalt. Viața nu ține uneori cont de reguli sau de ceea ce îți dorești. Uneori te conduce în niște puncte oarbe, dar care pot deveni vizibile în timp. Uneori ne oferă o a doua șansă, lăsându-ne pe noi să decidem dacă vom profita de ea, sau dacă îi vom da cu piciorul. Minunata copertă este realizată de @aniod1
UMBRA DINTRE NOI
Emma,o tanara introvertita si pasionata de literature,incepe sa primeasca scrisori de dragoste anonime.La inceput,i se par romantic,dar devin din ce in cem ai stranii.Expeditorul stie detalii despre viata ei pe care le-a spus nimanui:ce carti citeste,unde îi place sa mearga,ce vise are.Încetul cu încetul,își dă seama ca cineva o urmărește și îi stie orice mișcare-iar atracția pe care o simte față de misteriosul expeditor este la fel de profundă ca frica. Totul ia o întorsătura și mai ciudata cand in viata ei apare Ethan,un barbat enigmatic,cu un trecut pe care refuză sa-l dezvaluie.Între ei se formeaza o conexiune intensă,dar pe măsură ce scrisorile devin tot mai personale,Emma incepe să se întrebe dacă nu cumva Ethan este cel care o urmareste....sau dacă pericolul vine de altundeva.
Dincolo de 4D
Aceasta carte contine cateva crampeie, din experientele traite de mine in aproape un sfert de secol de activitate in domeniul paranormal. Sunt aici lucruri scrise probabil cu stangacie scriitoriceasca, dar cu sinceritate si din suflet si sper sa va foloseasca. Daca considerati ca ea, merita sa fie citita si de alti cunoscuti de-ai vostrii, as fi fericita sa o distribuiti mai departe, iar daca voi primi si calificative pozitive de la voi acest lucru ma va incuraja sa continui istorisirea... Lectura placuta!Complete
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.
More detailsContent Guidelines