"Braţele tale sunt precum arta. Dure, dar în acelaşi timp fragile; precum nisipul ce mi se scurge printre degete. Îţi simt fricile invadându-mi sufletul în momentul în care palmele tale mi se aşează pe coapse şi tremur fără a înţelege de ce. Un suspin îmi părăseşte buzele şi îmi vine să râd. Totul pare atât de primitiv, poate chiar brutal, dar nu mă plâng. Toată provocarea asta îmi stârneşte instinctele, totul este despre arta dominarii dintre mine şi tine. Ba nu, e vorba despre orgolii, despre suferinţă. Îmi sfâşii în întregime ceea ce a mai rămas din raţiune, dezăluind în mine realităţi bizare. Mâinile tale rătăcesc pline de graţie pe trupul meu şi încă nu m-am hotărât dacă asta mă incită sau doar îmi alimentează fanteziile frivole. Îmi permit să cred că-i vorba de plăcere, de dorinţe pe care vreau să le înăbuş acum, doar pentru a nu mă confrunta cu ele ulterior, dar brusc toată lumea mi se prăbuşeşte, iar tu râzi, totul se sfărâmă în bucăţi teribil de mici. Nu ştiu încă ce înseamnă asta, dar cert e că nu mă chinui să aflu... "