Proscrisul

Pulsul i se zbătea neîncetat la baza gâtului, dar ar fi murit înainte ca el să vadă neputința pe care ea o resimțea adânc în suflet.
Era năucitoare puterea lui asupra ei. Fizică și psihică. Pieptul lui larg îi acoperea sânii ascunși bine sub materialul umed și murdar al maieului, privirea îi pătrundea adânc în inimă, și parfumul pielii amestecat cu cel al sudorii o intoxicau în cel mai păcătos mod.
-Haide, Kelly, atât poți?
Buzele lui erau atât de aproape de ale ei, încât tot ce ar fi trebuit ea să facă pentru a i le atinge ar fi fost să și le depărteze pe ale ei.
-Ți-e teamă, nu? Nu ești deloc așa dură cum ai vrut să dovedești de la bun început. Nu ai tăria necesară în tine pentru a supraviețui alături de mine.
-Nu am motive să demonstrez unuia ca tine de ce sunt în stare, îl sfidă ea, deși abia mai respira. Cimentul rece de sub ea, și corpul lui fierbinte de deasupra nu constituia unul din cele mai avantajoase mixuri.
-De ce micuțo? O necăji el, făcând aluzie la diferența fizică dintre ei.
-Pentru că nu am ce demonstra unui proscris.