Nuanțe de idei

Nu mai sunt frunze,
Nu mai sunt nici culori.
Monotonie afară,
Frig în interior.
Tu când vii?
Mi-e trist, mă macină,
Hai în vise!
Să plecăm,
Să evadăm,
Îi luăm și pe ei cu noi,
Nu-i las în lumea asta crudă.
Prin ape, și prin munți
Să explorăm,
Prin noi să inspirăm.
Tu să nu plângi,
Eu o voi face,
Tu să râzi și pentru ei,
De suflet să nu uiți,
Inima să nu o rănești.
În brațele tale, ohh,
Mereu să mă regăsești.