Din durerea sedimentată se formează o rocă, care în timp se transformă într-un zid de apărare în jurul inimii, fiind cel mai greu lucru de doborât.
Alida, o tânără de douăzeci și cinci de ani, cu un trecut dureros care a marcat-o, cu o furtună în suflet și o inima în bucăți, exact ca un puzzle, dar ea nu lasă pe nimeni să îi lipească piesele lipsă, îl întâlnește pe Dean, care se luptă cu propria furtună din suflet, care s-a ascuns după propriul zid.
Când se întâlnesc între cei doi se naște o atracție care ii uimește, dar pe care nu vor să o recunoască nici unul dintre ei!
Totul se amplifică când Alida află de o persoană apropiată că suferă de o boală nemiloasă, atunci realizează că viața este atât de imprevizibilă și că este nedrept să nu își mai acorde o șansă la fericire.
Dar cum nimic nu se realizează ușor, trecutul revine ca o tornadă în viața lor, făcând din fericirea lor un țel tot mai greu de atins!
Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el.
- Alexa!
Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina.
"Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute.
"Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?"
- Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi!
Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima.
Nu aveam sa accepta asta!
Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal!
In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece.
Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista.
- Ești a mea, pricepi?
Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.