Soția lui

Deși era doar o "mână de femeie" cum îi plăcea lui să spună, era exact ceea ce isi dorea. Părul său lung ,roșcat, lăsat pe spate asemeni unui foc mocnit ,ochii săi de un negru cărbune și pielea albă ca laptele erau combinția perfectă. Era însuși esența. Toate forțele naturii combinate într-un trup perfect. Nu era sigur dacă asta era ceea ce își imagina el sau era adevarat, dar ştiuse cu siguranță de ce prietenul său cel mai bun se îndrăgostise de ea.
Când doar câțiva metri îi mai desparțeau, o privi atent: era atât de scundă încât ar fi putut foarte ușor să o țină în brațe ca pe un copil de zece ani. Îi analiza buzele rozalii și subtiri, nasul cârn, pomeții proeminenți și ochii mari. La dracu! Parcă era o pictură perfectă cu semnătura lui Leonardo Da Vinci.
-Multumesc Andrei! Ii zambi , de data asta cu un strop de fericire. Numele lui suna atat de bine pe buzele ei! Ar fi dat orice sa-i spuna intr-o zi "Te iubesc Andrei", dar isi amintea de fiecare data ca acest lucru era imposibil pentru ca ea, era sotia lui.