Fructul oprit

- Ştii ce eşti tu pentru mine? - l-am întrebat în timp ce stăteam în pat, simţindu-i căldura trupului gol lipit de al meu.
- Ce sunt eu pentru tine?
- Eşti universul meu. Aici în mijloc te aflii tu. Dacă aici totul merge bine, totul din jur merge bine. Dacă aici totul funcţioneză şi este bine, restul este bine, indiferent de realitate.
Gesticulam cu degetele în tavanul luminat de lumina oferită de soba din cameră. Răsuflam uşurată, fericită, îndrăgostită şi proastă, ori de câte ori ajungea acasă lângă mine. Adoram să prindem focul aprins în sobă, să îl aştept unsă cu cele mai fine creme, parfumată, epilată şi proaspătă ca o floare. Adoram să îl văd intrând în cameră, să îl privesc în timp ce îşi lăsă hainele aruncate pe jos, cum îşi scoatea obiecte din buzunare câte purtam eu în geantă şi cum mă privea cu ochi calzi în timp ce făcea toate aceste lucruri. Şi eu în tot acest timp mă prefăceam că aproape adormisem, că nu îl aşteptasem îndrăgostită, fericită şi proastă, că nu stătusem cu telefonul în mână abţinându-mă să nu sun, că nu îmi stârnise nimic prezenţa lui. Nu voiam să arăt că eu ardeam de nerăbdarea la venirea lui, că mă foiam în continuu.
- Mă vei putea înşela vreodată? Vei putea să mă schimbi cândva?
- Nu. De ce aş face asta?
- Pentru una mai frumoasă, mai deşteaptă. Poate te îndrăgosteşti din nou?