Când primești o lovitura pentru prima dată, cazi. Dacă ești suficient de puternic, a doua te va prinde în picioare. Dacă ești suficient de inteligent, nu va mai exista a treia.
Fiecare zi este o luptă: cu sistemul, cu societatea, cu oamenii pe care îi iubești sau nu, cu strada. Dar lupta cea mai grea este cu tine însuți. Și nu ai voie să o pierzi!
Structurat în două părți (l.Măriuca și II.Luana), romanul urmărește viața și transformarea unei copile pe parcursul a mai bine de 7 ani. O mamă internată cu depresie severă, traiul cu un tată alcoolic ('Nea Pintea, portarul), mutarea într-un oraș străin, o locuință mizeră, viața de liceu umbrită de necesitatea de a munci într-un bar de cartier, o iubire toxică, toate acestea sunt elementele care își pun amprenta pe destinul fetei. Va reuși să iasă la lumină sau va cădea victimă existenței viciate?
Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el.
- Alexa!
Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina.
"Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute.
"Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?"
- Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi!
Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima.
Nu aveam sa accepta asta!
Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal!
In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece.
Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista.
- Ești a mea, pricepi?
Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.