Salvează-mă

Erai prea fermecată de visul în care trăiai în care totul era perfect.
Când te trezești din această lume perfectă, coșmarurile devin realitate.
Alergi în abisul întunecat al nopții,fugi de tot ceea ce îţi vine în cale, de ceea ce-ți provoacă durere.
Fugi,fugi cât îți mai permite sufletul.
Durerea îți ține copul în viață, sângele se transformă în venin,respiri doar ură.
Vocea ta piere,ţipetele de fustrare se aud în noaptea fără stele,ochii se umplu de lacrimi amare care acoperă fața de șiroaie reci,te prăbușești pe pamant.
Închizi ochii pentru un moment, când îi deschizi, îţi dai seama că te-ai schimbat, nu mai ești ceea ce ai fost odată.