Un Basm

Basmele nu au mereu final fericit. Iar personajele nu sunt mereu printi si printese. Basmele trebuie sa contina si fapte reale. Trebuie sa imbine cruda realitate cu lucruri imaginare. Dar basmul asta, e putin prea real si mult prea crud.
Povestea clasica de iubire dintre o fata cu capul pe umeri si un baiat distrus pe interior, prezinta de data aceasta un sfarsit mai tragic, intr-o maniera poate prea directa.
De retinut este ca nu am folosit nume pentru personaje. E libertatea fiecaruia sa isi imagineze detaliile si nu am de gand sa o iau de data asta. Sunteti liberi sa interpretati cum vreti, dar ceea ce am scris aici, e un tumult de frustrare interioara printre fire complicate ale realitatii, intr-o maniera mai complexa... E un simplu basm realist si pesimist. E o simpla parte din mine, amplificata la maxim.