Actiune

O poveste poliţistă adevărată

Cum minciuna, hoţia şi dragostea nu se pot ascunde niciodată, nu are rost s-o fac pe niznaiul. Recunosc franc: acum câtva timp am fost jefuit.

S-a întâmplat la începutul lunii iunie. Într-o dimineaţă fusesem trezit cu noaptea în cap de soneria de la intrare. Dezmeticindu-mă anevoie, am avut impresia că aud un zgomot în curte, dar şi în faţa apartamentului. M-am uitat la ceas - era aproape ora şase.

Pentru că mă culcasem târziu, mult după miezul nopţii, şi nu aşteptam pe nimeni în această dimineaţă, îmi programasem un somn binemeritat şi reparator până pe la vreo şapte. Iată de ce, revoltat la culme că cineva atentează la planurile mele, am tras perna şi am luat poziţia soldatului, ferm hotărât să mai dorm un pic, ignorând orice nepoftit.

N-a fost să fie. Cineva, nemaiavând nici răbdare, nici încredere în sonerie, lovea necruţător cu pumnul în uşă mai abitir ca enkavediştii din postsovietice despre comisarul roșu Nicolai Ejov .