Story cover for Ask Rose Weasley by Depressed_but_right
Ask Rose Weasley
  • WpView
    Reads 92
  • WpVote
    Votes 5
  • WpPart
    Parts 1
  • WpView
    Reads 92
  • WpVote
    Votes 5
  • WpPart
    Parts 1
Ongoing, First published Mar 03, 2016
Deci(mhm,fara deci O_O)m-am gandit ca aici sa va raspund la intrebari,din perspectiva dominsoarei Rosaline Weasley,din cartea Rose Weasley si Bratara Intunericului.
Puteti ocazional sa puneti intrebari si pentru restu,pentru ca de ce nu?
Si evident si pentru mine,ca eu is sufletul si inima povestirii.*-*(ma simt narcisista si nu stiu de ce,umpic manelista)
Hai,mars si pune o intrebare!
All Rights Reserved
Sign up to add Ask Rose Weasley to your library and receive updates
or
#573harrypotter
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Între foc și durere cover
SHORT  FayeYoko cover
Închisoarea dorințelor  cover
Povești 18+ cover
Înainte să te uit cover
Cât poți da până nu mai rămâne nimic? cover
Transmigrating into the Body of a Disabled General's Little Kitten - Taekook Ver cover
Luca Vitello  cover
Opposite poles - FINALIZATĂ cover
°Taekook Ver° After the Apocalypse, I Was Saved by My Ex-Boyfriend  cover

Între foc și durere

54 parts Complete

Damon Raines Durerea nu mi-a fost niciodată străină. N-a dispărut, n-a slăbit - doar a învățat să tacă odată cu mine. Am purtat-o ca pe o a doua piele, ca pe o armură crăpată, dar imposibil de spart. Raven Morphy m-a distrus în momentul în care a decis că viața mea nu valorează nimic. M-a frânt, m-a făcut să mă îndoiesc de cine sunt, și m-a transformat într-o umbră a celei care eram odinioară. Dar din cenușă se nasc cei mai periculoși monștri. Nu vreau iertare. Nu mai caut alinare. Am promis că o voi face să simtă - nu doar durerea, ci frica, vina, iadul. Nu până la capăt. Doar suficient cât să o rup, așa cum m-a rupt și ea pe mine. Raven Morphy Nu mi-am propus să-l distrug. Dar am făcut-o. Am știut că atunci când am rostit cuvintele acelea, ceva în el s-a rupt. Ceva ce nu mai pot repara. Damon Raines nu era genul de bărbat care iartă. Era genul de bărbat care tace, dispare... și se întoarce ca să-ți sfâșie sufletul cu propria vină. Și totuși, chiar și acum, când îl privesc devenind un străin cu ochi de gheață și voce de moarte, o parte din mine încă îl caută. Încă îl iubește. Încă îl vrea. Dar iubirea nu-l mai îmblânzește. Iubirea îl înfurie. Și știu că, mai devreme sau mai târziu, Damon Raines va reveni pentru ceea ce i-am luat. Nu ca să recupereze. Ci ca să mă distrugă... așa cum doar el poate.