Baiatul Din Vecini | harry styles
- Reads 90,197
- Votes 3,535
- Parts 25
PARTEA DOUA A APARUT
“Soarele răsărit e prea strălucitor în ochii ei pierduți. “ -J.G
O poveste de dragoste, drama si emotii.
Avand impresia ca totul va fi bine si ca isi va gasi pacea sufleteasca alaturi de el, un obstacol teribil o impiedica din a isi trai visele. Dupa o intamplare dramatica totul pentru ea devine ceva nou. Sufletul ii va fi inlocuit de sentimente noi iar mintea cu povesti si trairi total diferite. Persoane noi pentru ea vor reintra in viata Zoellei Carter. El o va invata cum sa-si traiasca viata si cum sa iubeasca.
*Dupa terminarea cartii, povestea va fi intr-o perioada lunga de editare din cauza unor greseli mari de exprimare si punctuatie.*
*Cartea nu prea are logica iar intamplarile sunt ciudat exprimate. Nu are o legatura stransa cu descrierea, in ea prezentandu-se penultimile capitole(adica in descriere) . Cartea se va termina cu un final prea brusc si putin de neinteles pentru unii*
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Kenrad/ Praf de minciuni
||dragoste||dramă||ficțiune adolescenți|| comedie romantică|| Ce se întâmplă atunci când un moment nepotrivit, aduce două persoane laolaltă? Dar atunci când două suflete, ajung să se cunoască forțat? Două persoane care nu își doreau nimic altceva decât să fie la mii de kilometri depărtare, sunt aduși în punctul în care nu au altă cale de scăpare, decât să se suporte unul pe celălalt. Viața nu ține uneori cont de reguli sau de ceea ce îți dorești. Uneori te conduce în niște puncte oarbe, dar care pot deveni vizibile în timp. Uneori ne oferă o a doua șansă, lăsându-ne pe noi să decidem dacă vom profita de ea, sau dacă îi vom da cu piciorul. Minunata copertă este realizată de @aniod1
Și noi avem libertate
Nimeni nu este în gândul meu acum să vadă cum amintirile ce-au rămas. Dau speranțe unui viitor, dar în acest timp se răzbat cu răceala ce a venit dintr-odată fără să-o știu și care a schimbat într-o clipă tot ce a fost frumos în cele 4 luni petrecute ca un vis ce mi-l doream o viață întreagă, căci chiar dacă sunt așa cum sunt, am și eu un suflet ce-și dorește să fie fericit și să aibă puțină speranță. De căte ori mi-a aduc aminte că puteam să fiu și eu fericită și să am și eu pe cineva alături de mine și la bine șei la greu, dar părinți mei m-au împiedicat sa am pe cineva, de-atătea ori îmi vine să plăng și să mă rog la Dumnezeu ca într-o bună zi să facă dreptate și să vadă și ei că sunt și un suflet printre suflete care nu-și dorește altceva decăt puțină libertate pentru a iubi și ar fi iubit. Am iubit și eu de două ori dar am pierd în fața lor pentru sunt părinții mei și îi respect așa cum sunt dar rană din suflet nu se va vindeca niciodată de tot și va rămăne un gol în suflet mai ales cănd știu că prima iubire încă mă mai cheamă la ea, dar n-am c face și trebuie să-i dau libertate pe care eu nu am și să renunț la cel mai frumos vis din viața mea, visul de avea o persoană iubită alături de mine mereu și să fim fericiți pentru tot restu vieți.Complete
Tăcerea Micului Lup
~Unele răni urlă. Altele învață să tacă.~ Orașul Ankora a trăit ani întregi sub umbra unui conflict pe care nimeni nu îl mai rostește cu voce tare. Un război care a transformat loialitatea în sânge și iubirea în armă. Atât de violent, încât până și pădurea pare să-și amintească de el. Cei care au fost martori spun că totul s-a terminat. Mint. Când cea mai bună prietenă a Rayei dispare fără urmă, liniștea orașului începe să se destrame. Poliția caută răspunsuri. Ea caută adevărul. Iar adevărul nu stă niciodată la lumină. În încercarea de a o găsi, Raya pătrunde într-o lume unde frica vorbește, iar regulile sunt scrise în sânge. Acolo îl întâlnește pe Diego Rivera. Un bărbat care nu ar trebui să existe. Un bărbat care știe prea multe. Un bărbat care nu vine să salveze. Dar pe măsură ce trecutul începe să iasă la suprafață, Raya descoperă că unele războaie nu se termină niciodată cu adevărat. Doar își aleg alte victime
Șoapte de Ieri
„Șoapte de ieri" este o poveste de dragoste emoționantă care se întinde pe zeci de ani, surprinzând esența romantismului de durată, a memoriei și a trecerii timpului. Narațiunea îi urmărește pe Lucas și Emily, doi tineri din medii sociale diferite care se întâlnesc într-un mic oraș de coastă în anii 1950. Legătura lor este imediată și profundă, ducând la o poveste de dragoste profundă și pasională. Cu toate acestea, presiunile societății și așteptările familiei îi despart, forțându-i să aleagă căi diferite în viață. În ciuda distanței și a anilor care îi despart, nici Lucas, nici Emily nu pot trece pe deplin de la dragostea pe care o împărtășeau cândva. Soarta îi readuce împreună mai târziu în viață, reaprinzând vechile sentimente și forțându-i să se confrunte cu alegerile pe care le-au făcut. Pe măsură ce navighează în complexitatea relației lor reaprinse, descoperă scrisori netrimise și adevăruri ascunse care dezvăluie profunzimea dragostei lor și sacrificiile pe care le-au făcut amândoi. În anii lor de amurg, Lucas și Emily își găsesc mângâiere unul în celălalt, reflectând asupra vieții pe care ar fi putut-o avea și pe cea pe care și-au construit-o în schimb. Cartea este o explorare tandră a puterii iubirii de a transcende timpul și circumstanțele, oferind un portret emoționant al a două suflete legate de o iubire care nu a dispărut niciodată cu adevărat. Printr-o proză frumos lucrată, „Șoaptele de ieri" țese o poveste despre dor, pierdere și speranța durabilă că iubirea, indiferent de cât timp va dura, își va găsi calea înapoi.Complete
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Complete
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Complete
||dragoste||dramă||ficțiune adolescenți|| comedie romantică|| Ce se întâmplă atunci când un moment nepotrivit, aduce două persoane laolaltă? Dar atunci când două suflete, ajung să se cunoască forțat? Două persoane care nu își doreau nimic altceva decât să fie la mii de kilometri depărtare, sunt aduși în punctul în care nu au altă cale de scăpare, decât să se suporte unul pe celălalt. Viața nu ține uneori cont de reguli sau de ceea ce îți dorești. Uneori te conduce în niște puncte oarbe, dar care pot deveni vizibile în timp. Uneori ne oferă o a doua șansă, lăsându-ne pe noi să decidem dacă vom profita de ea, sau dacă îi vom da cu piciorul. Minunata copertă este realizată de @aniod1
More detailsContent Guidelines