Jocul iluziei

S-a intins pe sezlong, inchizandu-si ochii de pisica si ascultand freamatul marii. Simti o rasuflare calda apropiindu-se de buzele ei. Deschise ochii, dar constata cu tristete ca nu era decat briza diminetii, incalzita de razele de soare. Inchise din nou ochii, simtindu-si fiecare fir de par rasfatat. Deschise iar ochii, dar nu era decat vantul. Inchise ochii, ascultand in continuare marea si furand fiecare raza de soare ce apoi o transforma in bronz pe pielea ei palida. Marea isi depana prin valurile ei povestile la care a fost martora mii de ani. Fata isi simti trupul mangaiat de zeci de atingeri. Deschise ochii si observa zeci de petale de flori asezate pe trupul sau. Cu ochii deschisi mai observa alte cateva in vazduh ce, aidoma unor fulgi de nea, se asterneau si acestea pe trupul ei. Ciudat. Sa fi fost purtate de vant ori…cine stie. Inchise ochii, impreunandu-si gandurile, visele, dorintele cu povestea molcoma a marii. Intr-un tarziu deschise ochii, era doar ea si marea…nemarginita mare. Si totusi…