Motanul Noir

"- Atunci, ai vreo problemă cu mine? - Te șochează asta, Alteță?! Sau ai cumva impresia că toată lumea se învârte în jurul tău? Ghici ce, Ildris Nasir! Ești doar un prinț înțepat, iar eu nu mă pot preface că te plac! - Nu mă șochează chiar deloc. Nu putem fi toți Ivonne DeSilva, Steaua Kadarei, preferata poporului. În mod normal aș trece peste asta, dar ceva din liniștea lui mă zgândărește groaznic, așa că decid să fiu arogantă și răutăcioasă la rândul meu. - Nu, nu putem fi toți Steaua Kadarei, repet cu răceală. Unii dintre noi vor fi mereu neciopliți și fără farmec. Mă descurc sigură de aici!" [As you know... povestea lui Ildris ❤️]

Într-o lume frântă de război, Avatarul trebuie să stăpânească toate elementele pentru a aduce pacea, iar Zuko își caută drumul spre onoare și răscumpărare. Însă pe parcursul aventurii, inimile lor se intersectează în mod neașteptat. Katara și Zuko descoperă iubirea în mijlocul conflictului, Aang își duce antrenamentele la limită, iar prietenii loiali fac față pericolelor împreună. O adaptare a legendei lui Aang pentru toți fanii Zutara.

El un medic cunoscut în toată lumea,ea o simplă elevă care începe să îl placă,dar mereu exista obstacole intre ei.

Cititi si vedeti :) Sper sa va placa prima carte facuta de mine. Cartea in curs de editare!!

O fata visează sa își găsească părinții care au dispărut în urma cu mult timp! Alături de sora ei și iubitul ei vor reuși sa ii găsesca părinții?

O poveste despre viața lui Solen, de la început până la final.

citeste si afla

"Multe corpuri frumoase ascund suflete de monștri." [Continuarea seriei "Cronicile Pierduților". Cărțile au legătură și trebuie citite în ordine]

Nu vă zic nimic!~

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."