Trecut , prezent și viitor , o lupta continua pentru un vis , adevăr, relații și supravieturie intr-o lume în care perfecțiunea nu exista dar învățam ca sinceritatea , iubirea și o clipa de fericire ne doboară !

Cititi si vedeti :) Sper sa va placa prima carte facuta de mine. Cartea in curs de editare!!

Un proiect facut la misto timp de trei seri E vorba despre un Hashira nou pe nume Andreas foloeste respiratia mortii. Cartea are si final, deci spor la citit si sper sa va placa

Beatrice are 19 ani si o sete de razbunare pentru vechiul sau prieten de la 16 ani de care a fost tradata si vrea sa se rezbune pe acesta,care de atunci nu a mai aparut in calea ei

Titlul Nu ti e de ajuns? (COMPLETATA)

Patru elevi curioși descoperă o ușă misterioasă într-o școală veche. Această ușă îi duce într-o lume plină de enigme, comori ascunse și creaturi amuzante, dar trebuie să rezolve puzzle-uri și să facă față provocărilor pentru a reveni acasă. Pe drum, ei învață prietenia, curajul și importanța muncii în echipă.

"- Atunci, ai vreo problemă cu mine? - Te șochează asta, Alteță?! Sau ai cumva impresia că toată lumea se învârte în jurul tău? Ghici ce, Ildris Nasir! Ești doar un prinț înțepat, iar eu nu mă pot preface că te plac! - Nu mă șochează chiar deloc. Nu putem fi toți Ivonne DeSilva, Steaua Kadarei, preferata poporului. În mod normal aș trece peste asta, dar ceva din liniștea lui mă zgândărește groaznic, așa că decid să fiu arogantă și răutăcioasă la rândul meu. - Nu, nu putem fi toți Steaua Kadarei, repet cu răceală. Unii dintre noi vor fi mereu neciopliți și fără farmec. Mă descurc sigură de aici!" [As you know... povestea lui Ildris ❤️]

Stray kids vor sa schimbe coregrafia de la Domino așa ca cheamă o fata ca sa le facă coregrafia ...printr-un singur cuvânt ,,HOT". De la parteneri intr-o coregrafie la o prietenie cu benefici ...... doar o perioada după ...... Hyunlix😏

"Multe corpuri frumoase ascund suflete de monștri." [Continuarea seriei "Cronicile Pierduților". Cărțile au legătură și trebuie citite în ordine]

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."