WENDY Nu a fost niciodată ușor să te integrezi într-un loc nou, mai ales când tu ești cea care ar trebui să facă primul pas, pentru a socializa. Credeam că, universitatea visurilor mele, îmi va aduce un sentiment plăcut, dar de fapt, îmi aduce ce-i mai rău. Frică. Teroare. Panică, și chiar proria moarte. Julian Moretti este genul de om, care ar trebui să fie ținut sub control, dar aparent, el deține controlul aici, de parcă toată lumea ar trebui să facă după cum vrea el. Păcat, pentru că eu, nu o voi face, chiar dacă adoră să mă chinuie, până cedez. JULIAN . Lumea îmi zice adesea că semăn cu un golan nesimțit, ceea ce e plauzibil, pentru că sunt. Bine, nu e o veste prea agreată de părinții mei, dar cel puțin, am ajuns la universitate iar eu dominam. Sunt fiul unuia dintre cei mai mari mafioți din Italia, și chiar dacă taică-meu a c-am renunțat la titlul ăsta, eu nu o voi face. Eu eram stăpân pe ce-mi doream, și făceam orice să obțin. Iar la moment, dorința mea principală, tocmai ce devenise Wendy Leonti, care tocmai ce își găsise nașul morții. Ce să vezi fiica unui parlamentar, atinsă de mâinile mele murdare de sânge. Ideea asta mătenteazăașatare, încât doar uitandu-mă la ea, cum stă așa drăguț înbanca ei de fată exemplară, îmi vine să i-o și trag zdravan. E ca o cireașă dulce și suculentă, adusă din rai tocmai aici, în pragul meu. Foarte incitant, și voi fi primul care pune mâna pe ea.